A doua zi, de dimineaţă, o sun pe prietena mea, Lydia sa îi povestesc cum Tyler este din ce în ce mai puţin o obsesie pentru mine.
-Daca e aşa, am putea diseară să ieşim toţi patru afară: eu, tu, Sam şi Derek, a propus Lydia.
-OK, dar mi se pare cumva ciudat să ieșim la o dublă întâlnire, că așa pare. Mai bine zi-i lui Derek să îl aducă și pe Sam cu el că așa mai petrec și eu timp cu el. Mă liniștește foarte mult și deja îi simt lipsa.
Derek este prietenul ei de aproape un an şi este şi un bun prieten de-al lui Sam. Partea ciudată este că Derek îi era cam cel mai bun prieten lui Tyler numai că nu ştiu cum s-a întâmplat exact că aceştia doi au ajuns să nu se mai suporte, acesta fiind și motivul pentru care eu am aflat că Tyler umbla cu și după multe fete în ultima lună în timp ce era cu mine. Mi-a zis Derek totul ca să se răzbune pe Tyler, dar și ca să fie sigur că nu îmi mai face rău. Ajungând să mă cunoască a înțeles că sunt o fată bună, cum rar întâlnești și nu merit să trec prin toate astea, acestea fiind exact vorbele lui Derek.
După ce Lydia l-a sunat pe Derek şi au stabilit că îl ia şi pe Sam în oraş pentru a se întâlni cu noi mai pe seară, totul a fost doar o lungă aşteptare. Nu înţelegeam de ce, dar eram nerăbdătoare să-l revăd.
Am ieşit doar noi două afară deoarece mai era mult până la foarte aşteptata întâlnire şi ne plictiseam în casă. Aşa mai puteam vorbi, glumi, ca să mai treacă timpul.
-Ce fel ar fi să te împaci din nou cu Tyler?
-Adevărul este, Lydia, că nu prea mă mai interesează lucrul ăsta.
-Cum aşa??? De când?
-Păi, cam de ieri.
-Dar ce s-a întâmplat ieri?
-Am stat de vorbă mult cu Sam după ce ați plect voi în casă şi m-a făcut să mă gândesc că iubirea s-a transformat în obsesie şi nu-mi permit acum o obsesie, deoarece trebuie să mă concentrez asupra viitorului meu.
-Ai dreptate şi mă bucur că gândeşti aşa! În sfârşit ai deschis ochii. Începeam să ne facem griji, și eu, dar și Derek. Chiar dacă la Bac te-ai descurcat chiar bine şi fără sprijinul lui Tyler.
-La Bac m-am descurcat bine că am avut mult sprijin din partea ta şi a lui Ryan. Şi eu m-am săturat să tot plâng după un idiot, să aştept să ajung acasă ca să intru pe mess, că doar aşa îmi mai răspundea uneori, şi poate îl găsesc, vorbesc cu el şi măcar mă simt mai bine. Dacă am noroc poate chiar imi zice că ţine la mine şi că orice s-ar fi întâmplat între noi lui îi pasă de mine.. Nu se mai poate ca întreaga mea lume să se invârtă în jurul lui! Nu mai caut decât linişte, iar vara asta, fiind ultima în oraş, vreau să fie cea mai frumoasă.
-O să ne fie dor de tine!
-Şi mie de voi! Dar mai bine nu ne gândim la lucruri triste!
-Şi ce a mai zis Sam?
-Nu prea zicea multe. Tu ştii ceva despre el? Că pe mine mă intrigă maxim!
-Ştiu că are o soră absolut insuportabilă şi că el este foarte de treabă, cred că te-ar fi ajutat să-l revezi, măcar, pe Tyler.
-Asta aşa este, doar că nu mă mai interesează. Vreau doar să mă bucur de vara asta, sau ce imi va mai rămâne din ea.
-Ai să vezi ca aşa va fi!
Orele treceau şi se însera tot mai tare doar că ei tot întârziau. Într-un final, plictisindu-mă să tot aştept şi fiind chiar dezamăgită că Sam mă lăsa să-l aştept atât de mult - aproximativ 3 ore - m-am îndreptat spre casă spunându-i Lydiei să îi transmită lui Sam că sunt foarte supărată pe el şi că nu am de gând să mai am de-a face cu el, că nu vreau astfel de oameni în viaţa mea.
-Mi-a ajuns cât am tot aşteptat după Tyler, îi spun eu într-un final, când am ajuns în faţa blocului meu. Parcă ar sta la 100 km distanţă! Sunt doar la 4-5 km şi dacă îi interesau cu adevărat să vină la noi puteau să vină şi pe jos! Măcar Tyler, la inceput, mai făcea şi de-astea.
-Da, fată. Chiar nu ştiu ce i-a venit. Era foarte entuziasmat de tine, povestea la toata lumea despre tine! Doar ştii şi tu ce fel te trata.
-Da, şi după s-a plictisit. Subiect încheiat! Ideea este că am aşteptat mereu cu orele după Tyler să ne vedem, nu am chef să fac la fel cu Sam, mai ales că face asta de acum, când abia ne-am cunoscut!
-Sigur au ei un motiv.
-Să fie sănătoşi cu motivul lor că nu mai vreau scuze! Vreau pe cineva care atunci când îl sun să poată veni la mine în maxim 30 minute, ca Ryan. Pa!
-Pa şi ai grijă de tine.
Am ajuns în casă şi fiind furioasă că nesimţirea pare să tot tragă la mine, i-am trimis un mesaj lui Ryan, cel mai bun prieten al meu, care mereu mi-a fost alături:
“ce faci? eu cam supy..”
“bine, mă jucam pe PC. ce s-a întâmplat?”
“nimic special, doar că ştii şi tu povestea cu Tyler şi acum două zile am avut ocazia să-l revăd printr-un prieten de-al lui. Doar că m-am ataşat de acel prieten, Sam, care acum m-a supărat cu o chestie.”
“povesteşte-mi! vrei să vin la tine să vorbim?”
“nu e nevoie că e deja târziu. ieşi mâine pe afară ca să îţi povestesc mai pe larg?”
“da, că nu ne-am mai văzut de câteva zile bune, cu toată treaba pe care am avut-o la casă.”
“chiar, cum merge?”
“păi, am început să mă împac din nou bine cu tatăl meu, ăsta fiind şi unul din motivele pentru care anul ăsta chiar mi-am depus interesul în a-l ajuta la ridicarea casei noastre.”
“mă bucur pentru asta foarte mult că tu mereu sufereai din cauza lipsei de atenţie din partea lui, mai ales că în toţi anii aştia nu v-aţi văzut decât câte o lună pe an!”
“da, aşa este şi nici nu mai durează foarte mult până terminăm casa şi ne putem muta în ea!”
“îmi amintesc cât visam împreună la petrecerile date în noua casă..mă bag la nani că mi se închid ochii.noapte bună. ne vedem mâine. miss u”
“miss u too. noapte bună. luv u.. best friends for ever!”
“forever and ever. luv u..”
Chiar dacă mi se inchideau ochii, adevărul este că nu am reuşit să adorm prea devreme. Eram stresată cu facultatea, nu ştiam cât îmi va lua să îmi fac noi prieteni departe de casă, ştiam că îmi vor lipsi prietenii de aici şi cel mai important, mă simţeam foarte furioasă din cauza faptului că Sam nici măcar nu a lăsat un mesaj prin Lydia prin care să-şi ceară scuze.
Am rămas cu gândurile mele multă vreme șirul lor m-a condus către ziua în care l-am cunoscut pe Tyler...
Flash back - 10 octombrie 2008
Sunt cu Seth de 7 luni și el s-a schimbat tot mai mult în ultimul timp. Exact în ziua în care făceam 7 luni, am realizat că eu pentru el nu mai însemn mai nimic şi am decis ca în momentul în care mă voi simţi suficient de puternică să ies din acea relaţie, care până atunci a fost cea mai lungă, o voi face fără a mă uita în urmă, fără regrete. Adevăruleste că sunt cu el din obișnuință și ca să uit pe cineva care a însemnat totul pentru mine!
Și azi m-am certat cu Seth şi, săturată fiind de faptul că găsește mereu motive să mă lase singură în oraș și să plece acasă i-am zis că e OK, poate să plece că eu o să rămân în continuare în oraș cu Lydia care tocmai mi-a dat un punct de întâlnire. Am scăpat repede de fiţele lui Seth şi am rămas cu Lydia care era însoţită de Derek şi încă un băiat. Nu, Lydia.. De ce ai făcut asta? Niciodată nu l-ai plăcut pe Seth, dar parcă nici așa! Ai adus un băiat cu tine de parcă eu as avea și mult chef de băieți în momentul ăsta!!!
-Bună, Lyd. Bună, Derek.
-Bună, Ally, au răspuns ei în cor.
Se pare că tipul nou venit și-a găsit de lucru prin altă parte că a dispărut foarte repede, readucându-mi liniștea, asta până când simt că se furișează cineva prin spatele meu, încercând cumva să mă sperie:
-Bună! Tyler, spune el întinzând mâna.
-Bună. Allison, întind și eu mâna pentru a face cunoștință. Încântată, spun eu fără a crede în ceea ce am spus.
Îmi doream să nu înceapă să se bage în seamă cu mine cu replici ieftine că nu aveam niciun chef de așa ceva; încă mai eram nervoasă că Seth a plecat așa, dar comportamentul lui n-o să mă mai afecteze prea multa vreme. Promit!
Nu știam exact ce se întâmpla în jurul meu deoarece eu eram prea pierdută în gândurile mele, știam doar că răspundeam monosilabic și abia așteptam să înceapă concertul ca să mă mai destind și eu!
Spre sfârşitul spectacolului, căci era un fel de sărbătoare locală, ne-am îndreptat spre scenă şi... mi se face dor de Tyler, şi iar îi simt lipsa.. Amintirile care îmi revin în minte se derulează ca un film vechi şi au făcut să reînvie şi sentimentele faţă de el. De ce şi cum a putut să fie atât de dulce la început? Prefer să nu-mi mai fac rău şi să-mi amintesc despre prima „variantă” a lui, cea în care era doar foarte dulce.
Stăteam, deci, în faţa scenei; Derek o ţinea în braţe pe Lydia, iar de-odată îmi dau seama că şi eu eram îmbrăţişată... de Tyler şi îmi plăcea să simt căldura corpului lui, parfumul lui mă învăluia. Nu mă deranja ceea ce făcea deoarece era atent și imi aștepta reacția să vadă dacă mă deranjează sau nu:
-Te simți bine?
-Am fost și mai bine, răspund eu, imediat părându-mi rău pentru ce am spus. După reacția lui se pare că ori nu a băgat în seamă răspunsul meu recalcitrant, ori nu a înțeles prea bine ce am spus. Mă simțeam ușor stânjenită de privirea lui cu care mă măsura din cap până în picioare.
În timp ce dansam împreună văd că Tyler arunca zâmbete vinovate către Derek și Lydia. Când m-am înors spre ei să aflu despre ce e vorba mare mi-a fost uimirea când am înțeles că Lydia și Derek au început să se sărute și îl îndemnau pe Tyler să facă același lucru cu mine. Chiar dacă Tyler își apropia buzele de ale mele eu îl respingeam subtil, de fiecare dată. Mă tachina întruna:
-Nu ți-e poftă?
-De ce? întreb eu uimită.
-De ce fac ei!
-Nu, răspund eu hotărâtă sperând totuși că nu l-am supărat, dar știind că m-am înroșit până în vârful urechilor. Aveam noroc că era întuneric și nu se observa!
-A, e OK. Atunci nici mie!
-Perfect! răspund eu ușurată timp în care încă se apropia „din greșeală”, apoi se îndepărta zâmbind.
Era ciudat, mereu când vedeam că se apropie simțeam cum inima îmi bătea mai tare, datorită suprizei, datorită faptului că nu știam dacă de data asta mă va săruta sau nu. Nu vroiam să mă sărute deoarece abia îl cunoscusem, eram într-o relaţie, nu ştiam exact dacă îmi doream să-l sărut şi era suficient că mă ţinea în braţe.
Îmi plăcea jocul lui de-a tachinarea și cel mai mult îmi plăcea că mă respecta, nu făcea nicio mișcare deplasată, iar faptul ca inima bătea mai tare în piept îmi plăcea și mai mult. Simțeam, cumva, că incep, din nou, să traiesc, lucru care mi-a lipsit în ultimul timp cu desăvârșire deoarece Seth nu știa decât ceartă și scuze idioate. Mă suna cam o dată pe săptămână și îmi răspundea la mesaje o dată la 2-3 zile. Asta cu siguranță nu era normal, dar așteptam că poate se va schimba. Era așa doar de o lună, celelalte luni au fost cu totul altfel: mă suna, se interesa de mine, îmi trimitea multe mesaje, petreceam mult timp împreună, cu gașca sau singuri. Și mare parte a timpului pe care îl petreceam împreună era de calitate, dar acum s-a terminat, ne-am răcit.
Seara s-a încheiat mai târziu când doar ne cunoşteam mai bine în drum spre blocul meu, oferindu-se să mă conducă. Adevărul este că exact asta îmi doream: puţin entuziasm în viaţa mea, ceva nou și palpitant.
Am ajuns acasă şi nu-mi puteam lua gândul de la Tyler, am ştiut atunci că va trebui să discut serios cu Seth să văd dacă mai are de gând să investească timp în această relaţie sau nu. Încă țineam la el doar că ne vedeam foarte rar şi vorbeam foarte rar chiar şi la telefon. Se schimbase foarte mult de când începuse şcoala.
Toată vara am petrecut-o aproape nedespărţiţi ca acum să se poarte aşa? Pe cine să aleg? Să încerc să repar relația cu Seth sau să trec la o nouă iubire? Se vedea clar că lui Tyler îi plăcea de mine!
Și tot cântărind eu situația mi-am amintit cel mai important moment al serii, cum Tyler își apropia foarte mult buzele de ale mele, aștepta, cumva, să vadă dacă fac vreo mișcare moment în care eu înghețam nevrând să îl resping, sau neputând, dar nedorind să îi fiu infidelă lui Seth. Măcar atât îi datoram că în restul timpului s-a purtat foarte tandru și atent cu mine.
Mâine voi vorbi cu Seth să văd ce zice, dacă are de gand să mai facă ceva pentru noi, sau nu. Să văd dacă vrea să se mai implice în relația asta, sau îi punem capăt.
End of flashback
Nu vroiam ca Derek să mă sărute atunci, iar în următoarea zi să uite de mine, nu vroiam să fiu trecătoare prin viaţa lui, numai că după cum se spune „Ai grijă ce îţi doreşti că se poate îndeplini!”, acesta era şi cazul meu.
