membri

Fotografia mea
sunt o fire prietenosa, foarte schimbatoare, mereu dispusa sa dau o mana de ajutor, urasc ipocrizia, dar trebuie sa invat sa traiesc intr-o lume plina de ipocriti...si cam asta ar fi.

vineri, 28 aprilie 2017

Interviu

Am fost la un interviu. Nu mentionez postul sau firma, nu are relevanta. Ideea este ca am ajuns sa urasc interviurile. Am fost la atat de multe ca ma gandeam ca as putea sa fac un curs ceva sa ma fac agent de recrutare. Deja am ajuns sa observ imediat greselile pe care le fac, si sunt atat de neincantata de atat de multe job-uri incat am ajuns sa ma prezint la interviuri fara chef, dar disimuland ca abia astept sa lucrez in compania lor. Urasc intrebarile precum "Descrie-mi o situatie dificila la munca si cum ai iesit din ea". Sunt plina de situatii dificile ca am lucrat in sistem call center la 2 firme din domenii diferite 2 ani. Crede-ma! Stiu ce sunt alea situatii dificile incat chiar nu imi ocup creierul cu ele si efectiv nu imi vine niciuna "interesanta" in minte. M-am decis ca pe viitor sa inventez siriatia dificila. Stiu ca nu am lucrat mult in call center insa pentru mine din start e prea mult. Ma enervez repede, sunt usor de sacait, raman destul de repede fara rabdare, dar disimulez. Totul este o actorie...

"De ce crezi ca esti potrivita pentru job-ul acesta?" - de mica visez sa lucrez la compania X in postul Y, chiar daca probabil nu exista acea companie atunci... Cand se intampla sa am interviu si cu persoana careia ar urma sa-i fiu subordonata, daca imi este antipatica, imi dau tot interesul sa-mi iau talpasita cat mai repede de acolo. Si raspunsul meu ar fi: am aplicat si la alte job-uri la alte companii.. Ii pica fata!!! Ce s-a intamplat? Nu te asteptai la asta? Zi mersi ca voiam sa-ti zic ceva gen: de foame!!!

"Unde te cezi peste 5 ani!" -undeva foarte departe de aici, pe vreo plaja superba cu temperatura de vreo 30 de grade mereu, sa am vreun barulet, club ceva pe plaja, cu angajati si mai frec si eu menta dandu-mi cu parerea si fiing bitchy in general. Nuuu, nu poti spune asa ceva. Nu stiu care este raspunsul corect la aceasta intrebare si nici nu caut sa-l aflu. Asa ca decid sa zic ca m-as vedea lucrand undeva unde aptitudinile mele mi-ar fi recunoscute si recompensate pe masura.

"Care sunt asteptarile tale salariale?" - 2000 de €, ar fi ceva si bravo celor care sunt remunerati astfel sau chiar mai mult, cunosc astfel de persoane si nu pot sa zic ca sunt mai fericite ca mine. Au salarii mari, dar la fel sunt si ratele, cheltuielile... Doar ca am intrat intr-un cerc vicios si am nevoie de un salariu mai mare putin, de preferat 3000 de lei ca sa pot sa-mi acopar costul ratele de la banci. Avem credite deoarece am avut cateva momente in care ne-am visat prefericiti si norocosi si am preluat de lao cunostinta o afacere. Nefiind foarte cunoscatori despre administrarea unei afaceri am mai avut si de pierdut, problema a constat in faprul ca eu mi-am dat atunci demisia de la locul de munca pentru a putea sa vin sa-l ajut si asta a afus un minus financiar. De-asta zic ca consider ca ma potrivesc job-ului Y deoarece mor de foame. Am ajuns sa facem credite ca sa outem achita alte restante la alte credite... acum am ramas doar sa facem haz de necaz. Mi-as cauta un job, dar nici nu stiu ce mi s-ar potrivi cu adevarat. Pana acum un an mereu am avut job-ul total nepotrivit.

In fine, dupa o absenta de aproape 2 luni de pe piata muncii, ieri am acceptat o oferta de munca. Interviul la care am fost azi era un al doilea interviu dintr-o serie de 3 de la o alta companie. Nu mi-a placut deloc cum a decurs interviul... si cand ma gandesc ca imi diream acel post... mi s-a parut foarte antipatica cea care mi-ar fi fost superioara. La primul interviu am dat o testare de vre 2 ore, ma asteptam ca daca am trecut testarea si m-au invitat la al doilea interviu sa discutam despre test sau drspre job. Prea putin. A ales sa ma intrebe daca sunt bine, insistent. Da, sunt bine. Mi-a zis si sa nu plang, ca viata merge inainte si mai stiu eu ce. Am zis eu ca este ultima data cand ma mai duc la un interviu in acel someniu si ca mi-am pietdut orice speranta si chiar daca am terminat si facultatea in acel domeniu, voi renunta ca nu cad sa mai existe motive sa-mi consum inutil timpul visand la cai vetzi pe pereti. Oricum, probabil oferta acceptata ieri este mai buna decat cea pe care ar fi putut sa o daca aceasta companie pentru acel post. La sfarsitul interviului chiar le-am zis ca am o oferta si care este aceea si ca nu vreau sa mai investesc timp in aprofundarea unor cunostinte pe care, probabil nu le voi folosi. Am intrebat daca ar putea sa mi se arate ce am de facut ca invat foarte repede, le-am mai zis ( era si agenta de recrutare de data) si ce alte cunostinte in domeniu mai detin ada ca sa le dau peste fata ci dispretul lor. Si ma trezesc ca imi zice ca ma va programa probabil la o testare si mai avansata. Nu am inteles de ce si cum s-a intamplat asta, dar nu am de fand sa ma mai duc la alt interviu la ei sa fiu din nou inutil umilita. Se tot mirau ca nu am experienta in domeniu, pai daca nu mi se acorda deloc o prima sansa ce as putea sa fac? Si cum de am experienta in acele alte domenii care nu au legatura cu acesta.. Ca sa nu mor de foame, trebuia sa ma intretin cumva. Jur ca sunt absurzi. Zici ca am ales eu neaparat sa am postul ala, sau celalalt. Este vorba de nevoia de bani si cam atat. Nu cautam sa-mi fac o cariera decat in domeniul facultatii absolvite, dar nu a fost sa fie...