membri

Fotografia mea
sunt o fire prietenosa, foarte schimbatoare, mereu dispusa sa dau o mana de ajutor, urasc ipocrizia, dar trebuie sa invat sa traiesc intr-o lume plina de ipocriti...si cam asta ar fi.

vineri, 29 octombrie 2010

Capitolul 2- My story

Ajunsă în casă, băgată în pat, am rămas cu ochii pierduți, gândindu-mă la cele întâmplate în seara asta.  Aproape mi-am ignorat prietenii deoarece tipul cel nou, Sam, mă fascina. Problema e că nu înțelegeam de ce ma fascina că nu se purta deloc cuceritor, nu era nimic forțat în comportamentul lui, dar ceva mă tot atragea mai aproape de el. Îl simțeam ca și cum ne-am fi cunoscut de foarte mult timp, știu că sună a clișeu și adevărul este că până acum nu am crezut în expresia asta, dar exact așa mă simțeam în preajma lui.
Și nu încetez să mă gândesc la îmbrățișarea noastră!  Nu pot să-mi scot din memorie parfumul lui care imi inundă, parcă, și acum nările. Felul protector în care m-a strâns în brațe m-a pus ușor pe gânduri. Îl vroiam în preajma mea și trebuia să fac orice să-l am din nou în preajma mea. Nu am nici măcar numărul lui de telefon, nu știu mai nimic despre el. Nici măcar nu știu ce vârstă are. Cred că are măcar 20, dar pare mult mai matur. Cine sunt eu să mă gândesc la el? O puștoaică proastă! Parcă îl și văd cum râde de mine cu prietenii lui spunând cât sunt de naivă și că în câteva zile mă va avea țn patul lui. La ce să mă aștept de la cineva care vine din același anturaj cu Tyler? Nu trebuia să îi spun atât de multe despre mine. Mare greșeală? Dacă acum râde cu Tyler de cum plâng eu după el?  
*** 
Sam's point of view 
Doamne, nu-mi vine să cred că după mai bine de jumătate de an reușesc să împart același spațiu cu Allison și chiar să port o conversație cu ea, fără să mă ignore. De data asta mă vedea. Vorbea cu mine și se uita la mine, în ochii mei. Și ce ochii frumoși are.. Parcă ar fi două safire, care atunci când mă privesc îngheț de emoție. Și părea atât de afectată de povestea mea! Când mi-a zis că îi e cam frig nu știam ce să fac. Vroiam să îi dau hanoracul meu, dar m-am gândit să îmi încerc șansa să văd dacă mă lasă să o țin în brațe. S-a lăsat atât de frumos îmbrățișată și o simțeam cum tremură ușor în brațele mele. Trimitea fiori fierbinți pe șira spinării cu fiecare mișcare. Se agățase cu atâta recunoștință de mine. Îmi pierdeam cotrolul. În mine s-a trezit toată dragostea pe care am încercat să o îngrop atâtea luni. Vroiam atât de mult să o sărut și am fost atât de aproape să fac asta, dar m-am abținut la timp și i-am sărutat ușor nasul, timp în care îmi imagnam ce gust dulce treuie să fi avut buzele ei. Nu trebuie să îmi mai pierd așa controlul! Nu trebuie să știe că o iubesc atât de mult, din clipa în care am vazut-o prima dată. Nu trebuie să știe asta vreodată! Oricum va pleca și poate atunci voi reuși în sfârșit să o uit.
Îmi amintesc și acum ziua în care am întâlnit-o: era 31 decembrie ăi ne-am strâns cu gașca să stam la spectacolul în aer liber organizat de revelion. Am cunoscut-o, ea fiind pe atunci iubita lui Tyler.  
De multe ori Tyler îmi povestea de ea, despre cât de dulce și nebunatică este, despre felul în care nu ai cum să te plictisești alături de ea fiind mereu spontană.
*** 
Fleshback (Sam's point of view) 
Azi, în sfârșit o voi cunoaște pe prietena lui Tyler, Allison. Sunt foarte curios în legătura cu fata de care este atât de îndrăgostit Tyler! 
Ajunși la blocul ei a venit momentul să facem cu toții cunoștință. Nu știam care din cele trei fete este ea, dar știu că am observat o fată veselă, care era în centrul atenției mereu. Și nu pentru că ar face ceva special ci pur și simplu toți erau atenți la ea, cu ea. Se vedea că prietenii ei o adorau. Și nici nu aveau cum altfel. 
-Bună! Sunt Allison, întinde fata carismatică mâna spre mine în semn de salut. 
-Bună! Sam, răspund eu buimăcit. Deci ea era! Cumva îmi doream să nu fie ea, acest adevăr îmi frânse parcă inima. Însemna că era de neatins! Era iubita prietenului meu. Nu aș fi putut să fiu niciodată cu ea!
-Încântată de cunoștință. 
-De asemenea.  
Nu știu exact ce s-a mai întâmplat în jurul meu câteva momente bune deoarece mâna ei a zâbovit cateva secunde în mâna mea creând o strângere ușoară, care mi-a răpit răsuflarea! Nu doar că o admiram de la departare ci că acum când i-am simtit căldura atingerii ei, când zâmbetul ei mi-a pătruns în inima, am știut că m-am îndrăgostit... pentru prima data și de la prima privire. Avea niște ochi albaștri, superbi, precum cerul după o ploaie răcoroasă de vară, părul șaten, lung îi cădea ondulându-se ușor, pe umeri și chiar dacă era micuță de statură, la doar 1,6 m, avea o postură impunătoare, postură de leader.  
*** 
Seara în care am cunoscut-o a fost totodată cea mai frumoasă, dar și cea mai tristă din viața mea. Ea nu mi s-a mai adresat și cu siguranță nu a remarcat nici cum am privit-o toată seara. Cu tristețe în suflet realizam că nu va fi a mea deoarece era a prietenului meu și se vedea că și ea ținea la el. Mă durea s-o privesc cum sărea fericită în brațele iubitului ei și cum îl săruta cu tandrețe. Îi urmăream fiecare mișcare, noaptea ajutându-mă să nu fiu observat. Urmăream până și felul în care își mișca buzele peste buzele lui și simțeam cum gelozia mă poseda. Vroiam să fiu eu în locul lui Tyler! Mă imaginam chiar în brațele ei, dar nu am mai rezistat și am cautat un motiv să părăsesc gașca până în miezul nopții. Ajuns acasă am adormit plângând.
De atunci mă gândesc la ea în fiecare zi, o iubesc și o ador în tăcere. Nimeni nu bănuiește nimic; sunt doar eu și marea iubire pe care o simt față de ea. Nu pot să-i uit zâmbetul, atingerea mâinii, dar nici îmbrățișările și sărutările dăruite iubitului ei! Mă durea enorm! O vroiam pentru mine! Totuși niciodată nu aș fi fost în stare să i-o fur prietenului meu.

2 comentarii:

Anonim spunea...

nu te opri acuma...continua...WE WANT MORE!!.. ^_^ frumoasa povestesuna ca un vis devenit realitate..tzineo tot asa ^_^

Adda spunea...

exact un vis devenit realitate este.. si am de cand sa scriu mai mult..dar nu tot odata...ms de incurajari